Ploua mult acum si-mi vin in minte versurile unui cantec al celor de la “ Celelalte Cuvinte”, ascultat demult, pe un vinil. “Asculta-ma si lasa-ma sa strig…”, asa incepe refrenul. Unde e Ea, mi-e greu sa spun, cand nu-l gasesc la indemana nici macar pe El. Certitudinile orei 23:30 sunt tigarile si paharul cu vin rece, sec. Si un sentiment de tanjire. Asa ii spun eu: tanjire. Cica au gasit romanii un sinonim intraductibil: dor. Tanjire dupa ce? Dupa Ea sau dupa nevoia de e o intelege pe Ea? Ca mi-e sete sa stiu, in ciuda prostiei cu “ nimeni, nici macar Dumnezeu, nu intelege femeile”. Stau si ma gandesc cum as putea sa-o inteleg pe Ea, cand, cred, nu ma inteleg pe mine. Sunt morocanos sau mult prea serios de cele mai multe ori, dar am momente in care ii fac pe ceilalti sa rada cu lacrimi. Chiar daca mie imi vine sa urlu. Am avut suflete la picioare, desi nu am facut nici un efort. Si n-am avut nici un succes, cand, m-am dat peste cap pentru Ea. Am fost agresiv, cand aveam in fata doar brate deschise si calde. Si am primit cu greu o imbratisare sau nici macar atat, desi i-am spus ca e frumoasa si desteapta, urata si proasta dracului. Am fost de neinduplecat desi era vorba despre ce fel de vin sa luam si am fost fara vlaga cand ar fi trebuit sa intorc lumea cu susu-n jos si sa nu las sa mi se ia nimic din ce mi se cuvine. Am pierdut si am castigat, ca la casino, dar fara patima jucatorilor care-si trag in zori, pe trepte, un glont in cap dupa ce eu pierdut TOT. Plec de la casino doar cu nisip sub pleoape, in zori, dar inca nu suficient de obosit sa nu ma bucur de mirosul de mare si de lumina cruda din fata mea. Ma duc sa ma culc, cand altii abia se trezesc, cu sentimental ca nici Eu, nici Ea nu avem telecomenzi sau manual de instructiuni, ca nu exista retete si nici sfaturi, nici prea multa sfintenie si nici suicienta ticalosie.
Photo: Me
Edit: Maia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu